BREAKING! A MURIT HORIA MOCULESCU. ANUNȚUL TRIST, FĂCUT DE FIICA SA

Doliu în România! Horia Moculescu a murit. Celebrul compozitor a decedat la vârsta de doar 88 de ani. Acesta s-a stins din viață după ce fusese internat în stare gravă la spital, fiind intubat în ultimele zile.

Compozitorul Horia Moculescu, în vârstă de 88 de ani, era internat în stare gravă la Institutul „Matei Balş”, în secţia ATI. Acesta se afla acolo de o săptămână din cauza unor probleme pulmonare.

Artistul era în comă de mai multe zile, iar în cele din urmă pentru el nu s-a mai putut face nimic. Pentru moment nu se cunoaște cauza exactă a decesului. Horia Moculescu se confrunta de o bună perioadă de timp cu mai multe probleme de sănătate, fiindu-i afectate mai multe organe. De asemenea, el mărturisea că urmează de mai mulți ani un tratament şi că starea sa de sănătate nu era una bună.

Fiica lui Horia Moculescu, sfâșiată de durere

Anunțul trist al decesului a adus multe lacrimi. Fiica lui Horia Moculescu este sfâșiată de durere și spune că nu știe și nu poate să trăiască fără tatăl său.

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou.

Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta….

M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine… Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol.

Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinilul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…

Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei”, a scris fiica artistului, pe un grup de prieteni.