Când se pierde dreptul la moştenire. Care sunt situaţiile în care termenul de acceptare a moştenirii se prelungeşte

Atunci când o persoană pleacă în veşnicie, toate bunurile sale se transferă moştenitorilor. Aceştia sunt soţul supravieţuitor, copiii, părinţi şi bunici atunci când nu există soţ sau copii. Dacă nu (mai) există niciuna dintre aceste patru categorii de rude, moştenirea trece la alte rude până la gradul patru inclusiv.

Pentru a intra în posesia moştenirii, moştenitorul – oricare ar fi acesta – trebuie să deschidă succesiunea după cel decedat.

Succesiunea poate fi deschisă oricând, deşi este recomandat ca procedura să fie demarată în termen de doi ani de la decesul persoanei în cauză. Şi asta întrucât, dacă au trecut peste doi ani de la deces, costul dezbaterii moștenirii persoanei decedate crește considerabil din cauza impozitului suplimentar datorat statului.

După cât timp se pierde dreptul la moştenire

Deşi succesiunea poate fi dezbătută oricând, moştenirea poate fi acceptată doar în termen de un an de la data deschiderii succesiunii, după acest termen, potenţialul moştenitor care nu a acceptat moştenirea îşi pierde dreptul de a o mai revendica.

Articolul 1.103 Cod civil prevede că dreptul de opțiune succesorală se pierde la expirarea termenului de un an de la data deschiderii succesiunii de moștenitorul care în această perioadă nu acceptă moștenirea în mod expres sau prin acte de acceptare tacită, considerându-se că el a renunțat în mod tacit, potrivit focuspress.ro

Situaţii în care dreptul la a moşteni bunurile unei persoane decedate se prelungeşte peste un an

Totuşi, există şi excepţii de la regula de acceptare a moştenirii în termen de un an. Iată care sunt situaţiile în care termenul de un an nu curge de la data decesului, ci:

• de la data nașterii celui chemat la moștenire, atunci când aceasta este ulterioară decesului;
• de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în baza unei hotărâri judecătoreşti
• de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, în condițiile în care potenţialul moştenitor nu a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
• de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
• de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Aceste situații specifice în care termenul curge începând cu alte momente sunt prevăzute de art. 1103 alin. (2), după cum urmează:

„a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;

b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;

c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;

d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii”.