Clara simțea cum picioarele îi tremură și cum aerul rece îi înțeapă obrajii. Totuși, în loc să fugă spre apartament, a făcut ceva..

Clara simțea cum picioarele îi tremură și cum aerul rece îi înțeapă obrajii. Totuși, în loc să fugă spre apartament, a făcut ceva ce nici bărbatul nu s-ar fi așteptat: a scos din ghiozdan o mică jucărie portocalie, un fluier pe care i-l dăduse tatăl ei „pentru orice pericol”. Fetița l-a dus brusc la buze și a început să sufle cu toată puterea. Sunetul ascuțit a spart liniștea curții, reverberând printre blocuri.

Bărbatul s-a înțepenit pentru o clipă, surprins. Apoi a încercat să se apropie, dar Clara nu s-a oprit. În loc să plângă sau să alerge, ea striga printre sunetele stridente:

— Ajutor! Cineva mă urmărește!

Vocea ei, mică dar fermă, s-a auzit clar în liniștea serii. Ferestrele de la etajele inferioare s-au luminat, câteva perdele s-au mișcat, iar o femeie a deschis geamul, întrebând ce se întâmplă.

Bărbatul, derutat de reacția fetei, a făcut un pas înapoi. Nu se așteptase la așa ceva. De obicei, copiii se blochează, fug sau plâng. Dar Clara avea sânge rece.

— Ajutor! — a mai strigat ea, și de data asta vocea ei a atras atenția unui vecin care tocmai ieșea din scară cu un sac de gunoi.

— Ce se întâmplă aici?! — a întrebat bărbatul în vârstă, ridicând privirea spre necunoscutul în negru.

Străinul și-a dat seama că situația i-a scăpat de sub control. S-a întors brusc și a început să se îndepărteze, încercând să pară calm, dar pașii lui erau grăbiți. Clara nu a lăsat fluierul din gură până când nu l-a văzut dispărând după colț.

Vecinul a venit lângă ea:

— Ești bine, micuțo? Îl cunoști pe acel om?

— Nu, domnule, el mă urmărea… — a spus ea, cu ochii mari dar fermi.

La câteva minute, tatăl ei a coborât grăbit, alertat de zgomot și de apelul telefonic al vecinei. Când a văzut-o pe Clara întreagă, dar tremurândă, a luat-o în brațe.

— Bravo, Clara! Ai făcut exact ce trebuia! — i-a spus, mândru că fiica lui nu s-a pierdut cu firea.

Din acea zi, fluierul portocaliu nu a mai fost doar o jucărie, ci un simbol al curajului ei. Povestea s-a răspândit în tot cartierul, iar părinții au început să le explice copiilor lor că, uneori, un gest mic și hotărât poate salva o viață.

Cât despre bărbatul misterios în negru, nimeni nu l-a mai văzut. Dar Clara știa un lucru: dacă va mai apărea vreodată, ea nu va fi niciodată o victimă ușoară.