O adolescentă britanică de 15 ani a pierdut viața după ce a luat o doză prea mare de paracetamol, crezând că e o soluție banală de ameliorare a durerii. Gestul a fost pus pe seama stresului examinator și a mesajelor negative primite prin rețele sociale.
Fata a luat cantități semnificative de medicament pe parcursul a două zile, fără să împărtășească situația cu un adult. Prietenii știuseră, dar nu au cerut ajutor, subestimând gravitatea acțiunii.
În scurt timp, simptomele au escaladat: a început să vomite și își pierduse capacitatea de a articula normal, ceea ce a determinat mama să sune serviciul urgențe, 999.
La spital, medicii au declarat-o în comă indusă și au diagnosticat insuficiență hepatică gravă, care a dus, în cele din urmă, la stop cardiac.
După deces, mama a descoperit un jurnal în care adolescenta își consemna frământările și a fost devastată de descoperirile din telefonul fetei: mesajele primite descriau anxietăți greu de imaginat în ochii părinților.
Dincolo de durere, mama face un apel urgent: să scoată paracetamolul de pe rafturile supermarketurilor și să ceară ca acesta să fie disponibil doar în farmacii, sub supravegherea unui profesionist.
Sună banal, dar medicament ar putea fi fatal în mâini greșite — un pachet din paracetamol poate fi mortal, avertizează mama — iar semnele de avertizare trebuie recunoscute la timp.
În plus, concluzia tristă este că tratamentul ar fi putut salva viața fiicei, dacă ar fi fost început în timp util — antidotul poate proteja ficatul dacă este administrat în primele 8-24 de ore după supradoză.
Statisticile medicale arată că paracetamolul este o cauză frecventă de insuficiență hepatică acută și, chiar în adolescentă, supradoza poate avea consecințe înspăimântător de grave.
Avertismentul final al mamei: părinţii trebuie să fie vigilenţi, să blocheze accesul la medicamente acasă și să cultive dialogul despre pragurile invizibile dintre vindecare și pericol. Pierderea devastatoare a fetei ei vorbește despre fragilitatea adolescenței și despre cât de ușor poate altera realitatea.