Dispariția neașteptată a doctoriței Ștefania Szabo, 37 de ani, director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, a stârnit un val de emoție și întrebări apăsătoare în rândul personalului sanitar. Tragedia s-a produs chiar în camera de gardă, locul în care medicul își petrecuse nenumărate ore în slujba pacienților. O anchetă penală este în derulare, iar colegii vorbesc despre un context de epuizare și responsabilități copleșitoare.
Contextul dinaintea tragediei și ritmul de muncă
Cu puțin timp înainte, medicul participase la o conferință de presă unde prezentase extinderea secției de pneumologie și oferise clarificări într-un caz medical intens discutat public. La doar câteva ore, vestea morții sale a căzut ca un șoc pentru comunitatea spitalului, reaprinzând discuția despre presiunea la care sunt supuși medicii.
Potrivit colegilor, în ultimele luni, Ștefania Szabo lucra într-un ritm greu de susținut: până la opt gărzi pe lună, program prelungit, nopți scurte și foarte puțină recuperare. În conversații private, ar fi mărturisit că se simte copleșită de sarcinile administrative și clinice, iar o posibilă ieșire ar fi fost retragerea din funcție. Un apropiat spune că aceasta luase în calcul demisia – o hotărâre care, cred ei, i-ar fi putut aduce timp pentru odihnă și refacere.
„Trebuie să înțelegem că trebuie să ne ajutăm între noi. Dacă exista cineva acolo care putea face transferul, trebuia să nu o mai cheme de acasă. Plângea și o simțeam că nu mai poate, a fost prima dată când am auzit că vrea să își dea demisia”.
Relatarea scoate la iveală un mecanism de lucru în care lipsa de personal, birocrația și așteptările publice ridicate se acumulează, transformând datoria profesională într-o povară greu de dus. În astfel de condiții, pauzele reale devin rarisime, iar echilibrul dintre viața personală și serviciu se fisurează.
Reacțiile din spital și semnalele de alarmă
Managerul spitalului, Sorin Pătrașcu, a vorbit deschis despre atmosfera din unitate, evidențiind tensiunea sub care muncește personalul medical.
„Există o presiune enormă și eu vă simt în fiecare zi că sunteți obosiți, că sunteți terminați, că vi se pune o presiune gratuită din partea comunității. Nouă ni se cere empatie, dar nu ni se răspunde cu omenie”.
Mesajul său a fost interpretat ca un apel la sprijin și echilibru, într-un sistem în care medicii sunt simultan responsabili și judecați. În același registru, liderul Sanitas Buzău, Grațiela Constantin, a descris-o pe Ștefania Szabo drept „un medic tânăr care a dus meseria asta până la sacrificiu”.
Confesiunile colegilor și declarațiile conducerii scot la iveală un tablou în care întărirea echipelor, redistribuirea sarcinilor și programele reale de prevenție a epuizării devin măsuri urgente. În lipsa lor, personalul tinde să funcționeze la limita resurselor, iar orice dezechilibru, oricât de mic, poate deveni periculos.
În prezent, colegii vorbesc cu reținere și tristețe despre un profesionist dedicat, care a susținut proiecte pentru pacienți și pentru spital, dar care s-a lovit de volume de muncă tot mai mari. Mulți speră ca discuțiile deschise după această tragedie să se transforme în măsuri concrete – de la planificare de gărzi mai atentă la acces la consiliere psihologică și la mecanisme rapide de înlocuire când cineva este la capătul puterilor.
Între timp, rudele, colegii și pacienții își amintesc de medicul care a pus pe primul loc îngrijirea oamenilor. În zilele următoare, rezultatele verificărilor oficiale sunt așteptate să clarifice împrejurările, în timp ce comunitatea medicală rămâne unită în dorința de a evita repetarea unor astfel de situații și de a întări cultura de ajutor reciproc în spitale.
Fii primul care comentează