Muncitor din Sri Lanka, stabilit în România: „În doi ani îmi fac casă acasă și trăiesc toată viața liniștit”

Un tânăr originar din Sri Lanka și-a croit un drum neașteptat de stabilitate în România, într-un loc atât de diferit de patria sa. După ce a trecut de obstacolele legate de relocare, el spune că își construiește o casă aici, visând la o viață liniștită și sigură, un simbol clar al integrării și al speranței într-o realitate mai bună.

Ajuns în România prin intermediul agențiilor de recrutare care îi atrag prin promisiuni despre joburi solide, condiții decente și venituri locale, srilankezii reprezintă a doua cea mai numeroasă comunitate a muncitorilor non-UE, cu aproape 16.000 de membri.

O parte dintre ei reușesc să-și construiască o viață stabilă, însă, cu toate acestea, nu lipsesc poveștile negative: mulți plătesc taxe exorbitante agențiilor încă înainte de plecare și sfârșesc prin a lucra pe salarii mult sub așteptări, în domenii și condiții foarte diferite de cele promise.

Pare că acest tânăr s-a integrat cu succes: a reușit, după câțiva ani, să-și cumpere sau să-și construiască un cămin — o realizare rară, dar profund semnificativă, considerată pentru mulți imigranți un vis imposibil într-o țară nouă, în special după sacrificiile financiare și emoționale inițiale.

Sprijinul instituțional — cum ar fi oferit de ambasada Sri Lanka sau de organizații precum IOM — începe să capete contur, mai ales după întâlniri și demersuri din 2025 care se concentrează pe protecția drepturilor muncitorilor și integrarea acestora.

Corpul societății românești pare, în mare parte, deschis — în ciuda câtorva incidente de xenofobie, ca în Ditrău din 2020, comunitatea majoritară acceptă treptat așezarea și contribuția acestor imigranți.

Așa cum spune povestea tânărului, faptul că își poate construi o casă acasă — în România — și visează la liniște toată viața, reflectă o uriașă realizare: transformarea unei destinații de muncă temporară într-un proiect de viață pe termen lung, chiar definitivată prin construcție proprie.

România, confruntată cu deficit sever de forță de muncă, a deschis porțile lucrătorilor din Asia de Sud, oferind angajatorilor o sursă care poate revitaliza sectoarele deficitare. Totuși, pentru această revigorare să fie autentică și durabilă, este nevoie și de condiții de muncă decente – nu doar forță, ci respect și integrare reală.

Visul liniștii și al stabilității, exprimat atât de simplu — “îmi fac casă acasă și trăiesc toată viața liniștit” — devine o punte între două lumi, simbolizând întâlnirea dintre speranță și realizare, între sacrificiu și recunoaștere.