Premierul Ilie Bolojan, critic indirect la adresa lui Nicușor Dan după absența de la înmormântarea lui Ion Iliescu

Premierul Ilie Bolojan nu s-a mai limitat la formulări diplomatice, ci a transmis un mesaj clar, despre un eveniment care, pentru el, ține de decență și normalitate.

Vorbim despre absența președintelui Nicușor Dan la funeraliile lui Ion Iliescu. Bolojan spune că nu e vorba doar despre o alegere politică sau personală, ci despre un gest comun – normalitatea de a fi prezent atunci când un fost șef de stat este condus pe ultimul drum.

În opinia lui, indiferent de simpatii sau de trecut, un președinte trebuie să aducă un semn de respect. Și guvernul a organizat ceremonia corect, instituțional – iar acesta e minimalul obligatoriu într-o astfel de situație.

Bolojan a subliniat că funeraliile unui fost președinte sunt proceduri standard. Te uiți la calendar, faci lucrurile așa cum sunt prevăzute legal și moral – fără târguieli, fără absențe.

Am simțit că remarcă asta: fără complicații, fără să stai să justifici tot felul de motive. Dacă ești prezent – e decență. Dacă nu – fie explici public, fie accepți bănuielile.

Am găsit și reacții din țară: Crin Antonescu a fost și el deranjat. Spunea că, în calitate de președinte, Nicușor Dan ar fi trebuit să aibă un mesaj clar – nu să dispară și să nu ofere explicații.

Mi se pare că amândoi – Bolojan și Antonescu – au avut o reacție ca doi oameni care cred în setul minim de reguli de coerență instituțională. Nu neapărat simpatie, ci elementaritate morală.

În contrast cu absența președintelui, premierul a fost în prima linie la ceremonia de la Cotroceni, alături de foști lideri PSD și miniștri. O prezență – nu un cadru de imagine, ci un gest asumat.

Când scriu toate astea mă simt cumva tras de inimă: e ca într-un moment în care lipsa devine un semn. Și cine e absent, uită că lipsa e ea însăși un mesaj – unul tare.

Și iată concluzia mea: decența în politică nu e doar fleac — ea dă încredere și coerență. Iar dacă avem valori comune, ca societate, măcar să ne bazăm pe lucruri de genul ăsta: gesturi simple, dar fundamentale.