Rodica a fost „stâlpul siguranţei” familiei

Rodica Coposu, sora lui Corneliu Coposu, fost preşedinte al Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în perioada 1990-1995, a murit la vârsta de 93 de ani.

Joi dimineață, 7 august, a murit Steluța Lucia Rodica Coposu, președinta Fundației Corneliu Coposu, sora cea mai mică a Seniorului și ultima pe linie directă din greu încercata familie Coposu.

S-a născut la 26 septembrie 1932, în comuna Bobota, jud. Sălaj. 

A urmat cursurile primare în 4 localități diferite: clasa I-a la Bobota, clasa a II-a, în comuna Coșlariu (jud.Alba), clasa a III-a în comuna Oarda de jos(jud.Alba) și clasa a IV-a, la Școala nr. 2 din Alba-Iulia. Ulterior a urmat Liceul de fete din Alba-Iulia (1943-1944) iar mai apoi între 1944-1947 Școala Centrală de fete din București. Între 1947-1951 a urmat cursurile Liceului de fete nr. 12(azi, Colegiul ”Titu Maiorescu”).

Între anii 1951-1956 a urmat cursurile Institutului Politehnic din București. Împreună cu sora sa, Flavia, a susținut familia din bursa primită ca elevă.

Între 1956-1991 a lucrat la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București.

La 17 iulie 1996, împreună cu sora ei, Flavia Bălescu-Coposu, au decis să înființeze Fundația Corneliu Coposu, în memoria fratelui lor dispărut cu un an mai devreme

În anul 2009, alături de sora sa Flavia, a fost decorată de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, cu Crucea Casei Regale a României.

„Îmi amintesc și eu (și spuneau și părinții) că a fost copilul cel mai cuminte și cel mai puțin pretențios dintre noi, pregătită parcă pentru viața ce o aștepta. Era veșnic surâzătoare, cu un păr bogat blond și ondulat și cu două gropițe mici, veșnic prezente pe fețișoara ei veșnic surâzătoare. Pentru familie, ea a devenit stâlpul siguranței. Și-a dedicat întreaga capacitate materială și spirituală pentru folosul familiei și al tuturor celor care i-au cerut sprijinul. Generozitatea a moștenit-o de la mama, toleranța și dragostea de oameni de la Cornel, spiritul de dreptate de la tata și de la Doina și se poate spune că a cules de la fiecare dintre noi calitățile pe care nu le-a păstrat pentru ea, ci le-a dăruit celor ce aveau nevoie” , scria cu mulți ani în urmă sora ei mai mare Flavia Bălescu Coposu.